Cultura – oglinda societatii
Ganditorul chinez Confucius spunea ca “inlauntrul nostru suntem la fel cultura fiind singura care face diferenta”. Dupa aproape doua milenii de cand a fost formulata aceasta propozitie, ea inca mai este plina de inteles. Chiar daca a reusit sa tina pasul cu timpul si cu schimbarile gandirilor aceasta maxima a inceput parca sa isi piarda din putere in fata unor piedici precum nepasarea. Focusandu-ne putin pe situatia din Romania, nepasarea este numitorul comun al tuturor dezastrelor culturale si in special al patrimoniului architectural din Bucuresti.
cursuri jurnalism, cursuri fotografie, cursuri operator imagine, cursuri redactor, cursuri reporter, cursuri cameraman, cursuri comunicare, cursuri PR, cursuri organizare evenimente
Bucurestiul, capitala Romaniei, avea la inceputul secolului XX renumele de “Micul Paris”, datorita grupurilor de intelectuali ce studiau la universitatile pariziene si care importau o conduita asemanatoare cu cea de pe malul Senei in aproape toate sferele culturale, de la limba pana la arhitectura. O marturie a acelor vremuri, care a rezistat aproape un secol, este arhitectura din centrul orasului. In prezent o bucata importanta din aceasta fotografie vie a perioadei interbelice ar putea fi “rasa” de lama buldozerelor, culmea, angajate tocmai de Primaria Bucuresti.
Primaria Capitalei a pus in miscare un proiect prin care vizeaza dezvoltarea unei pseudo-autostrazi in centrul orasului care va face legatura intre partea de nord si cea de sud a orasului. Poate la prima vedere nu ar fi nimic rau in acest proiect, dar pentru construirea unei sosele cu cate trei benzi de sens e nevoie de demolarea a unui cartier intreg din zona Buzesti-Berzei. Desi nu se cunoaste acest lucru, din cauza lipsei de promovare si restaurare, in apropierea acestei zone sunt imobile de o importanta deosebita datate pela sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. Doua exemple de astfel de cladiri sunt Hala Matache, atestata ca fiind unul din primele locuri de comert din Bucuresti, si Hotel Marna, una dintre ultimele cladiri construite in stilul Art-Deco.
Cu toate ca multe dintre cladirile ale caror ziduri se vor prabusi fac parte din patrimoniul cultural al Romaniei, autoritatile locale se eschiveaza spunand ca orasul are nevoie de o fluidizare a traficului, fara a tine cont de daunele aduse istoriei acestui oras. Uneori istoria este cea care vorbeste despre cultura si traditiile unui popor sau ale unei societati. Prin stergerea istoriei se ajunge foarte usor la “strirbirea culturii”, iar cum spunea si filosoful german Immanuel Kant “un popor fara cultura este un popor usor de manipulat”. Este clar ca societatea este in continua dezvoltare si cere tot mai multa dezvoltare dar niciodata nu poate fi data la o parte istoria si implicit cultura. Cele doua sunt delimitate de o granita foarte sensibila si in orice moment una o poate faulta pe cealalta.
cursuri jurnalism, cursuri fotografie, cursuri operator imagine, cursuri redactor, cursuri reporter, cursuri cameraman, cursuri comunicare, cursuri PR, cursuri organizare evenimente
Cultura si evolutia sunt doua elemente esentiale ale societatii si care pot comunica foarte bine intre ele, insa fiecare trebuie respectata fara ca una sa o excluda pe cealalta. Desi uneori la mijloc sunt interese si pachete legislative, nivelul democratiei ar permite ca realitatea si bunul simt sa aiba ultimul cuvant de spus. Profunzimea problemei se mareste pe masura ce realizam ca in acest caz avem nevoie in aceeasi masura si de conservare si de evolutie. Totusi, la prima vedere problema ar parea usor de rezolvat tinand cont de instrumentele de care dispune societatea de astazi, cum ar fi libertatea de exprimare si raspandirea informatiilor, insa o alta piedica aparuta este ignoranta si nepasarea specific populatiei dambovitene ce a fost “educata” astfel din perioada comunista. Chiar si la 20 de ani de la caderea regimului ceausist oamenii nu au reusit sa inteleaga valorile unor monumente istorice si ca aceasta este eticheta unei tari pentru straini si numai. Ca si in cazul unor bunuri de consum, valoarea acestora scade substantial daca raman fara eticheta, fara brand. E un truism faptul ca brandul de tara nu se face doar cu oamenii de valoare si ca e nevoie de o lucrare de ansamblu a tuturor partilor importante dintr-un stat, cum ar fi geografia, istoria si traditiile.
Ne mandrim cu faptul ca facem parte dintr-un continent cu o istorie si o cultura inegalabila insa de imaginea noastra de tara, care este deja destul de patata, nu ne ocupam deloc. Dar pretentiile sunt prea mari pentru o constiinta nationala ce este prea mult interesanta de stirile senzationale de tabloid si efemerul situatiilor.
Poate e deja prea tarziu pentru o atitudine de tipul Flower Power din anii 60, insa macar de acum sa stim cat de importanta este cultura unui oras si a unei societati si tot acum sa realizam ca mijloacele de comunicare sunt mai diversificate si mai permisive atat la nivel de individ cat si la nivel de masa. De asemenea, este o injustitie sa ne plangem de imaginea Romaniei in strainatate, daca noi nu ne ocupam de ea nici macar in interiorul ei. Totusi, prin distrugerea patrimoniului reusim sa ne pastram titlul dobandit inca din timpul dictaturii ceausiste, de singura tara care a demolat cele mai multe cladiri istorice pe timp de pace.
Redactor: George Varban